Love, hate and jealousy ... fic

Yay ... ador cand lumea isi da cu parerea despre fic Me loves you, girls *hugs and kisses* ... ma bucur ca va place ^__^ btw autograful poate sa fie si intr-un proam sau .... dunno , maybe paint XD *rofl* ... nevermind >_>"

Pe la ora 5, dupa ce elevii s-au instalat in camere, Amanda a invitat-o pe Clarissa sa se plimbe putin cu ea. Fetele s-au asezat pe o bancuta, dupa o mica plimbare, iar Amanda a spus:
-Mmm...sti ce m-am gandit? Ca sunt o proasta daca sper ca David sa se uite la mine. Si in plus nu a schimbat cu mine mai mult de doua cuvinte. Cred ca tu te potrivesti mai bine cu el.
Clarissa s-a uitat cu uimire la Amanda, apoi i-a zambit dulce si i-a spus cu blandete:
-Ei, lasa Amanda, nu mai fi asa dura cu tine.
Dar Amanda s-a comportat ca si cand nu ar fi auzit-o pe Clarissa si i-a spus:
-Ah, am uitat, diriga ne-a spus ca daca vrem putem sa facem o plimbare in padure.
-Aaa....da, cum sa nu?
Clarissa tocmai il vazuse pe David si s-a dus alergand la el, l-a luat de brat si l-a dus la Amanda, careia i-a spus:
-Cand trebuie sa plecam si unde trebuie sa ne intalnim?
Amanda i-a zambit trist lui David, dupa care a spus:
-Cam peste un sfert de ora la marginea padurii. Va conduc eu.
-Aha! Pai atunci sa mergem, nu?
-Unde? A intrebat David uimit
-In padure. I-a raspuns Clarissa.
-Da! Eu sunt curioasa sa vad casa bantuita. A adaugat si Amanda.
-Perfect. Probabil voi nu l-ati auzit pe Chris, nu? Si ca peisajul sa fie complet, de ce sa nu mergem la miezul noptii acolo? Multa minte va mai trebuie. A spus David serios.
-Poti sa ramai. Si tu la fel, Clarissa. Am sa ma duc fara voi, atunci. A spus Amanda si s-a indepartat de ei.
Clarissa i-a aruncat o privire insistenta lui David, dar acesta a dat categoric din cap. Atunci fata l-a luat de mana si l-a tras dupa ea, spunandu-i Amandei:
-Stai, Amanda! Venim si noi, ca doar nu te putem lasa singura, nu-i asa, David? A spus Clarissa uitandu-se rugator la David.
Cei trei s-au indreptat spre locul intalnirii. Cand au ajuns, au observat ca nu erau chiar foarte multi elevi, dar ca printre ei se numarau si Emily si Chris. Cand Chris i-a vazut pe cei trei a zambit batjocoritor, avand pe chip o expresie satisfacuta. Elevi au pornit la drum.
Padurea avea copaci grosi cu coroane dese. Soarele stralucea puternic printre frunzele si crengile copacilor. Mici floricele colorate impanzeau potecile inguste, care serpuiau printre copaci. Afara batea o adiere placuta, de primavara, ce raspandea mirosul discret si placut al florilor pretutindeni.
Chris se uita cu gelozie la David, cand a vazut ca, Clarissa avea mana in jurul bratului acestuia. Amanda privea fermecata privelistea, fara sa scoata vre-un cuvant, avand un mic buchetel de flori in mana.
Observand-o, Clarissa i-a spus zambind:
-Amanda, cred ca ar trebui sa vi mai des pe aici pentru ca vad ca iti place.
Amanda nu i-a raspuns, uitandu-se in continuare visatoare la padure. In cele din urma, dupa cateva secunde a spus:
-Aaa...da, da. Este chiar frumos aici.
Clarissa s-a uitat cu blandete la Amanda si a chicotit usor.
Dupa o jumatate de ora de mers, Chris le-a strigat tuturor sa se opreasca si a spus:
-Cine ar vrea sa vada casa bantuita? Eu unul as vrea sa ma conving daca este intr-adevar bantuita sau nu. Acum este aproape ora 6, cred ca intr-o ora, doua vom ajunge. Cine se incumeta sa mearga?
Amanda s-a dus repede langa Chris si i-a spus entuziasmata ca vrea sa mearga cu el, iar David l-a privit banuitor pe Chris.
-Trebuie sa mergem si noi pentru ca nu putem sa o lasam singura pe Amanda. I-a spus Clarissa lui David.
-NU!nu iti dai seama ca asta este o capcana intinsa de Chris, iar Amanda este momeala?
-Ba nu! Chiar tu ai spus ca nu este de partea lui.
-Dar pana la urma ce iti pasa tie de ea? A intrebat David curios.
-Pai...nu este o fata rea, chiar daca uneori este cam enervanta si bagacioasa.
-Ba nu, este mult prea bagacioasa si enervanta tot timpul.
-Oricum nu vreau sa o las singura pentru ca nu doresc sa pateasca nimic, asa ca vom merge si noi. A protestat Clarissa.
David si Clarissa s-au alaturat si ei Amandei, iar Chris a zambit foarte fericit. Astfel au pornit la drum. Pe langa Chris, Emily, Clarissa, David si Amanda mai venisera cam 5 elevi.
Toti au fost condusi de Chris, care a spus ca s-a uitat atent la acoperisul casei cand au venit si ca stia cam pe unde se afla aceasta. Dupa un sfert de ora de mers, poteca a inceput sa urce. Acum copacii erau mai apropiati si mai inalti, iar poteca pe care venisera nu se mai observa atat de bine in continuare. Cand au vazut asta, cativa elevi au spus ca nu mai doresc sa mearga, asa ca in cele din urma au mai ramas doar David, Clarissa, Emily, Chris, Amanda si prietena acesteai.
Dupa o jumatate de ora de mers, afara a inceput sa se intunece putin, cerul capatand o culoare ca un albastru spalacit amestecat cu gri. Insa nu s-a lasat racoare. Afara era chiar cald si nu batea nicio adiere. Era o seara foarte blanda, dar neobisnuita de primavara.
In cele din urma Amanda i-a spus lui Chris:
-Chris, esti sigur ca nu ne-am ratacit, pentru ca mergem de destul de mult timp.
-Da, mai avem putin si ajungem.
Cand a auzit acestea David i-a soptit Clarissei:
-Cred ca Amanda are dreptate. Daca Chris nici nu vrea sa ne duca la casa, ci in alta parte? Poate casa bantuita a fost doar un pretext sa o faca pe Amanda sa mearga cu el, astfel incat sa venim si noi. Deci asta inseamna ca Amanda nu este un "spion" al lui Chris, ci mai rau: el o joaca pe degete, ca si pe noi in momentul asta.
Clarissa nu a mai apucat sa raspunda, deoarece Chris a spus:
-Gata! Am ajuns.
Chris avea dreptate. In fata lor se afla o casa foarte mare, de moda veche. Era destul de darapanata, dar era totusi intr-o stare buna. Zidurile casei erau negre si putin murdare, iar geamurile erau in stare perfecta avand pe dinauntru draperii negre de catifea .
Chris s-a uitat pentru cateva clipe la casa, dupa care a adaugat:
-Ei bine, acum sa vedem cine intra primul.

Ei so chiar ...cine intra primul?^_^ interesant..mai mult decat interesant. Sunt curioasa cine, ce a pregatit? e din ce in ce mai interesant iar curiozitatea ma omoara sincer...
Si totusi Amanda asta e un personaj foarte interesant...curios arata de zici ca e de ambele parti si totusi de nici una -_-
Anyway de abia astept continuarea...stii asta :D

Arigatou well pun si partea urmnatoare c sa o poti citi ayu, pana pleci la mare :P

Cand au ajuns in fata casei, Chris a spus:
-Ei bine, acum sa vedem cine intra primul.
Amanda privea cu interes ferestrele sumbrei case. Toti ceilalti se indreptau spre intarere, Iar Clarissa i-a spus Amandei:
-Haide Amanda, nu vi? Doar nu ai venit pana aici ca sa admiri casa numai pe dinafara, nu?
Amanda nu i-a raspuns, ci se uita in continuare spre fereastra, parca hipnotizata. Dupa putin timp aceasta a spus:
-Ah...da, doar ca...
-Hai, nu incepe cu chestii de genul cum ca ai fi vazut pe cineva la geam sau ca s-a aprins vre-o lumina. I-a spus Clarissa plictisita.
Uitandu-se in continuare spre o anumita fereastra, Amanda a spus:
-Mmm, da dar...lasa, lasa, nu mai conteaza, sa mergem.
Dupa ce a spus acestea, Amanda si-a deslipit ochii de la fereastra si s-a indreptat spre usa. Chris i-a spus lui David:
-Haide, David intra tu primul.
Apropiindu-se si mai mult de usa, David a spus ironic:
-De ce? Iti este fica sa nu se deschida singura?
David a pus mana pe clanta si a deschis usa. Inauntru era intuneric bezna. Cand au intrat cu totii, Chris i-a spus lui Emily:
-Emily, cauta si tu un intrerupator sau o sursa de lumina.
Emily si-a scos o lanterna din rucsac si a inceput sa bajbaie prin intuneric, in cele din urma reusind sa faca lumina.
Holul de la intarare era foarte inalt si mare, iar in mijloc se afla un covor cu diferite desene. In dreptul usii se aflau niste scari dintr-un lemn masiv, inchis la culoare. In dreapta scarilor se afla un dulap foarte mare, din stejar, cu multe sertare. Totul era plin de praf si panza de paianjen, iar lumina provenea de la o lustra veche.
Toti au inceput sa inainteze, dar Emily a ramas pe loc. Chris s-a dus langa ea si i-a spus:
-Ce mai ai, Emily? Ai aprins lumina, sa mergem.
Emily era palida la fata si se uita cu uimire la intrerupator, iar in cele din urma a reusit sa spuna:
-Dar, eu nu am...nu chiar...nu stiu, Chris.
-Haide, lasa tampeniile. Vom merge mai intai in camera de la parter.
Adolescentii au patruns in aceea incapere. Emily a aprins lumina, iar dupa ce a luat mana dupa intrerupator a rasuflat usurata si a schitat un zambet.
Aceasta incapere era perfect goala. Podeaua era neagra si plina de praf. Doar pe un perete se afla portretul unei femei. Amanda s-a dus repede la singura fereastra din incapere si a inceput sa o studeieze. Clarissa a intrebat-o:
-Ce mai este, Amanda, iar te uiti la fereastra asta?
-Pai, da, nu stiu...ceva nu este ...in...r...e. Amanda nu a mai continuat. Acum avea ochii pironiti pe fereastra, undeva afara. Clarissa s-a uitat si ea in acel loc si i-a spus:
-De ce te uiti in locul in care ai stat cand priveai la fereastra asta afara? Nu e nimic interesant.
Amanda a inchis ochii pentru cateva secunde, apoi uitandu-se iar afara a spus:
-Clarissa, crezi ca locuieste cineva pe aici?
Clarissa a vrut sa raspunda, dar Chris i-a luat-o inainte:
-Nu fi fraiera. Cine ar putea sa traiasca izolat aici? Doar daca nu cumva locuieste cineva in casa asta, dar dupa cum se vede nu a mai fost locuita de zeci de ani.
Amanda si-a luat ochii de la fereastra si a inceput sa se uite intens prin incapere. David s-a apropiat de portetul femeii si a indepartat cat de cat praful de pe el. Tabloul avea o rama argintie, foarte deteriorata, dar panza pe care era pictat portretul era in perfecta stare. Portretul infatisa o femeie tanara si foarte frumoasa. Avea parul parul negru strans intr-un coc ingrijit, ochii caprui si veseli, pielea alba si buzele rosii precum sangele. Chipul ei infatisa o bunavointa si o blandete profunda, iar pe buze avea un zambet discret. Tanara era pictata stand pe un fotoliu rosu, de catifea si purtand o rochie crem, mulata, ce ii accentua talia subtirica.
Amanda si ceilalti s-au apropiat si ei de David. Amanda a inceput sa priveasca tabloul cu curiozitate si cu o mica neliniste, dupa care a adugat:
-Mi se pare un portret foarte frumos. Dar fata mi se pare putin cunoscuta, voua nu?
Amanda nu a primit raspuns, dar in schimb prietena ei a spus:
- Hei! Mai este o mica camaruta aici. Presupun ca este o baie sau ceva de genul asta.
-Eu nu prea vreau sa vad ce este pentru ca nu cred ca este interesant. A spus Emily vrand sa para nepasatoare.
Nimeni nu a zis nimic. Amanda s-a apropiat repede de usa deschisa a micii incaperi. Toti ceilalti au facut la fel. Din incapere se auzea un mic carait, ca si cand o vietate micuta ar incerca sa faca o groapa in pamant. Deodata Amanda a scos un tipat ingrozitor si s-a dat repede in spate. De-a dreptul infricosata, Emily i-a spus, uitandu-se la un mic soricel care parasea camera:
-Ce esti asa apucata? Era doar un soarece si daca intradevar in casa asta se afla vre-o fantoma sau vre-un spirit sunt sigura ca tu l-ai deranjat acum, tipand in halul asta.
-N-nu am vrut, nu stiam ce era. Scuza-ma. A spus Amanda lasand capul jos.
Chris a patruns in mica incapere si a aprins lumina . Intr-adevar era o baie, dar care spre deosebire de restul casei era ca noua. Gresia si faianta erau de un alb imaculat, la fel si toaleta, chiuveta si cada. Prietena Amandei s-a apropiat de un mic dulapior care era acolo, vrand sa vada ce era in el, dar nu era absolut nimic in afara de praf, foarte mult praf. Vazand asta, fata a spus:
-Cum de unele lucruri din casa asta sunt stricate si pline de praf, iar unele sunt ca noi?
Nimeni nu i-a raspuns. Doar David a dat usor din umeri, uitandu-se la ea. Clarissa s-a dus in dreptul cazii si s-a uitat mirata la ceea ce a gasit pe marginea ei. Era o rochie crem, exact ca aceea a femeii din portret. Toti se uitau cu teama unul la altul cand au vazut rochia, iar David ii arunca lui Chris priviri suspicioase. Amanda a luat rochia in mana, a privit-o atent pentru cateva clipe, apoi a spus:
-Este exact ca rochia din portret.
Incruntandu-se putin, Amanda le-a intins si celorlalti rochia, adaugand:
-Simtiti? Miroase a parfum.
Toti au incuviintat si se uitau in continuare cu teama unul la altul, mai putin Chris, care era doar putin nelinistit, nedorind sa isi arate teama. David se uita din ce in ce mai insistent si banuitor la Chris, dar acesta nu reactiona in niciun fel sub privirile sale. In cele din urma Chris a spus:
-Bine, haide sa mergem si sus.
-Nu, in niciun caz. Eu nu mai vreau sa merg. A spus Emily speriata.
-E, na! Doar nu am venit degeaba aici. Hai!
Tinerii au iesit din aceea incapere si au inceput sa urce scarile. Fiecare scara pe care paseauscotea un scartait ce rasuna in intreaga casa. Cand au ajuns la etaj au dat cu ochii de o usa foarte mare, ce parea sa duca spre o camera foarte incapatoare. Chris a fost cel care a intrat in ea si a aprins lumina. Se aflau intr-o bibleoteca mare, cu multe rafturi si cu multe carti.
Intr-un colt al bibleotecii se aflau un scaun si o masa mica. Iar lucrul ciudat era ca pe masa se afla o lumanare intr-un suport. David si Clarissa s-au apropiat de acel loc, in timp ce ceilalti verificau alte parti ale incaperii. Pe mica masuta se afla si o carte.
David a luat cartea de pe masa cu grija si a citit titlul si autorul, apoi a zis:
-Clarissa, tu ai auzit de cartea "Noaptea mortii mele, o blanda si ciudata noapte de primavara"?
-Nu, nu cred. Dar de cine este scrisa?
-De Caroline Endell. Ti se pare cunoscuta?
-Da....parca, dar nu ca nume de scriitoare.
Deodata si-a facut aparitia prietena Amandei, care a spus:
-M-a strigat cineva?
-Nu. A raspuns David.
-Dar atunci ma barfeati? Pentru ca v-am auzit rostindu-mi numele.
Clarissa s-a uitat cu groaza cand la carte cand la fata si a spus:
-A-adica...t-tu te numesti Caroline Endell?
-Intocmai.
David a luat repede cartea si a ascuns-o spunand nelinistit:
-Ah, bine. Cred ca nu mai este nimic interesant aici. Sa mergem.
Dar Caroline a vazut ca David ascundea ceva la spate, asa ca s-a dus sa-i ia cartea din mana. Cand a vazut-o a scos un mic tipat si a scapat cartea pe podea.
-Lasa, poate este doar o farsa de-a lui Chris sau vre-o coincidenta. Nu iti face griji. A spus David, parca incercand sa se convinga pe el insusi de acest lucru.
Chris, Emily si Amada au sosit si ei cand au auzit tipatul lui Caroline si au vazut cartea, dar nimeni nu a mai spus nimic. In cele din urma Amanda a spus:
-Uitati, am gasit asta pe jos, intre rafturi. Cred ca este o scrisoare.....sau cel putin asta ar fi vrut sa fie. Nu am citit-o.
Clarissa i-a luat hartia din mana fara sa ii lase pe ceilalti sa se uite la ea. Foaia avea un titlu foarte frumos scris: "In memoria scumpului meu Chris", iar in josul paginii erau initialele C.E. Clarissa a scapat hartia pe jos si s-a facut palida la fata, in cele din urma reusind sa spuna:
-Chris, are numele tau pe ea.
Chris s-a uitat cu groaza la acea hartie, iar pe fata avea o teama ce ii trada indiferenta de pana atunci. El nu pusese la cale nimic din tot ceea ce s-a intamplat.

OMG Anhy-chan I love you...*HUGS AND KISSES*

Anyway revenind la subiect...capitolul asta mi'a facut pielea e gaina..pe bune de nu, incepe sa fie mai mult decat interesant...abia astept sa vad ce se va intampla...dar pe bune incepe sa sune a horror

Pe bune as vrea sa vad asta intr'un anime...sau macar intr'un manga^_^

wow!Deci nu pot sa zic nimik altceva!
Chiar exista fantome in casa aia?La cat de multa imaginatie am eu nu se poate sa nu am cosmaruri la noapte dak o sa dorm singura in cort.
Deci dak nu pui repede capitolul mor!
Te cred ca Chris nu a pus nimik la kle ca dak punea il ucideam eu si nu cred ca vrea sa afle cum e sa-ti taie cineva venele fara anestezie!
Deci eu vreau sa citesc urmatorul capitol cat mai repede.
P.S.:Zi-mi ca singurul care o sa lesine de frica o sa fie Chris!

Continua!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1
Scri grozav,hugs,luv you!!!! Este cel mai tare fic ciit vrodata :X

Thx, girls ... *hugs and kisses*

Asa ... si cu intarziere pun si ultima parte ^^"

-Deci nu tu ai pust totul la cale? L-a intrebat David cu compatimire.
-Poftim? Nu.A raspuns Chris, palid la fata.
-Credeti ca ar trebui sa ne mai uitam pe aici? Eu nu cred ca este o idee prea buna. A spus Emily cu voce joasa.
-Nu! Vom pleca! A spus David serios, uitandu-se la Chris cu compatimire.
Tinerii au iesit din biblioteca. La etaj se mai aflau inca doua coridoare cu usi inchise, cu exceptia uneia singure, care era deschisa.Amanda a observat acea usa si s-a dus repede la ea. Ceilalti au urmat-o, deoarece doreau sa o opreasca. Insa Amanda a patruns in camera si la fel au facut si ceilalti.
Toti au ramas cu gura cascata cand au vazut ce era acolo. In incapere se afla un semineu in care focul tocmai fusese stins, o canapea si niste fotolii acoperite cu o panza neagra.
Putin mai departe se afla o masa mare, rotunda cu 6 scaune in jurul ei. Pe masa se aflau 6 cescute cu ceai fierbinte. Iar la acea masa se afla o persoana. Era o femeie de aproximativ 35 de ani. Purta o rochie neagra si sumbra. Parul negru si lung ii atarna pana la talie, iar ochii ei caprui si spalaciti aruncau priviri necrutatoare. Era palida la fata, iar buzele ei nu aveau pic de culoare. Femeia s-a sculat de pe scaun. Rochia neagra si mulata ii scotea in evidenta talia subtirica, ca si in portret.Iar in ochii ei se citea setea de sange.
Tinerii o priveau cu o spaima de nedescris. Femeia a zambit usor si a spus:
-Nici nu mai tin minte de cat timp nu am mai primit vizitatori.
Amanda a facut un pas inainte si a spus:
-Pe tine te-am vazut la geam si afara. De aceea mi se parea cunoscut portretul. Cine esti?
Femeia s-a uitat la ea cu dezaprobare si i-a spus:
-Si ce? Nu am voie sa merg unde vreau eu in caas mea?Ah....dar ce fel de gazda sunt eu? Luati loc! Spunand acestea pe un ton ce nu primea refuz, femeia a aratat spre masa si s-a uitat la fiecare in parte cu o privire ce inspira tema.
Parca fara sa isi dea seama de ceea ce faceau, tinerii s-au asezat la masa. Femeia i-a poftit sa bea ceai, dar nimeni nu a facut nicio miscare. In schimb, Amanada a spus:
-Cine sunteti si de ce locuiti singura aici?
Femeia a zambit in sila si a spus:
-Eu sunt propietara acestei case si de aceea locuiesc aici.
"Gazda" le vorbea si ii privea intr-un mod categoric, taios si poruncitor si de aceea nimeni nu avea curajul sa zica sau sa faca nimic si mai ales sa protesteze. Femeia i-a mai invitat odata sa bea ceai, dar Chris a fost singurul care a luat ceasca cu ceai si a dus-o la gura, ingitind cu greu. Clarissa si ceilalti il priveau incordati.
David a inceput sa spuna cu sfiala:
-Mmm...nu va suparati...dar...noi am vrea sa....
-Lasa, lasa. Acum vreau sa va arat mica mea gradina din spatele casei. Urmati-ma!
Tinerii au facut intocmai. Au urmarit-o pe aceea femeie pana la o alta scara ce cobora si care ducea spre o usa mica.Cand au iesit afara au dat cu ochii de un mic cimitir.Cand au vazut acest lucru, adolescentii au inghetat. Femeia a spus cu satisfactie:
-Aici se afla alti vizitatori ai mei. Puteti sa faceti cunostinta cu "ei".
Toti erau inlemniti de spaima, dar nu se puteau opune, asa s-au indreptat spre cimitir, privind cu groaza pietrele funerale. Doar Chris a ramas putin mai in urma. Era total ravasit si ametit, iar pe chip avea o expresie ce inspira o mila profunda. Femeia il privea parca cu lacomie.
In mica "gradina", Clarissa se uita cu spaima la fiecare piatra funerara si privea in jur, dorindu-si ca totul sa fie doar un cosmar.Dar deodata si-a dat seama ca, Chris lipsea, asa ca fara sa spuna nimic s-a dus intr-un suflet la el.
Cand a ajuns, s-a oprit brusc, uitandu-se la Chris, care statea intins pe jos. Clarissa s-a dus mai aproape si s-a asezat langa el. In acest timp au sosit si David si celelalte fete. "Gazda" disparuse.
Clarissa se uita cu spaima la chipul palid al lui Chris, ce avea ochii inchisi.Dupa aceea s-a uitat la corpul sau si a vazut ca isi tinea mana in partea stanga a abdomenului. Cu bratul tremurand, Clarissa i-a luat mana plina de sange si a vazut cu groaza ca era ranit intr-o zona vitala. Se cunostea ca rana fatala fusese facuta cu un cutit.
Cu lacrimile siroindu-i pe chip, Clarissa i-a luat mana lui Chris, apoi s-a aplecat deasupra chipului sau si cu buzele tremurand l-a sarutat pe frunte. Lacrimile calde ale Clarissei se scurgeau pe fata rece a lui Chris. Acesta a intredeschis ochii. Clarissa a inceput sa planga si mai rau. Chris a privit-o cu simpatie si a schitat un mic zambet. Apoi cu mana plina de sange i-a sters usor si bland lacrimile Clarissei, spunandu-i cu un glas sfarsit:
-N-nu mi-am imaginat...n-niciodata ca acestea vor fi imprejurarile in care te voi vedea pentru prima si ultima oara plangand.
Apoi Chris si-a lasat mana sa alunece lin pe umarul fetei. Clarissa si-a pus capul pe pieptul lui Chris, tinandu-l strans de mana. Chris a mai afisat un ultim zambet, uitandu-se cu dragoste la Clarissa, dupa care bataile inimii i-au incetinit si in cele din urma s-au oprit.
Cand nu i-a mai auzitinima batand, Clarissa s-a oprit din plans si a ramas perfect nemiscata, privind in gol, pierduta in ganduri dureroase. Nu putea sa conceapa faptul ca, Chris murise. Murise, iar ultima imagine pe care o vazut-o a fost pe cea a ei plangand. Tot felul de ganduri ii veneau in minte. Chris murise, iar ei nici macar nu erau impacati. Iar cel mai rau o framanta gandul ca ar fi avut ocazia sa se impace cu el in urma cu cateva ore, atunci cand acesta i-a cerut iertare. Se simtea vinovata de moartea lui, chiar daca nu avea niciun motiv.
David s-a apropiat incet de ea si i-a pus mana pe umar. Clarissa s-a ridicat incet in genunchi, uitandu-se la chipul lui Chris, care inca mai pastra acel mic zambet. Acum in mintea Clarissei a fost invadata de dorinta de razbunare. Dar dupa o clipa de tacere s-a uitat cu descurajare in jurul ei, dandu-si seama ca in acele momente era neputincioasa.
David l-a luat pe Chris si tinerii au reusit sa ajunga in tabara si tot in acea seara au plecat acasa.
A doua zi, Clarissa, David si ceilalti colegi ai lui Chris, familia si cunoscutii acestuia se aflau la inmormantarea sa. Lacrimile Clarissei nu mai conteneau. Fata se uita cu disperare inspre locul unde era sicriul lui Chris. De cand sosise acasa nu vorbise cu nimeni, nici macar cu David.
Dupa inmormantare David a invitat-o pe Clarissa sa se plimbe. Cei doi s-au dus intr-un mic parculet. Clarissa mergea in spatele lui David ingandurata. Deoadata s-a oprit si a inceput sa priveasca iar in gol. David a simtit-o, asa ca nu a mers mai departe, dar nu s-a intors cu fata la ea.
Clarissa s-a asezat pe iarba.Atunci David s-a intors si s-a dus la ea, asezandu-se in fata ei. Fata s-a uitat la el cu uimire, ca si cand nu ii venea sa creada ca este acolo. S-a uitat in ochii lui...acei ochi.
Clarissa i-a pus sfioasa mana pe fata, cercetandu-l cu atentie, apoi si-a trecut mainile in jurul gatului sau si l-a imbratisat.David i-a pus mainile in jurul taliei si a strans-o in brate cu caldura.
Clarissa i-a dat drumul si s-a uitat iar la chipul sau, fiind atat de aproape incat ii putea simti respiratia. Apoi cu degetele reci i-a atins usor buzele, dar dupa aceea si-a retras mana repede, clatinand din cap si uitandu-se cu neliniste si vinovatie la David. Acesta i-a zambit binevoitor, dupa care a strans-o cu dragoste la pieptul sau.Stand cu mainile in jurul lui David, Clarissa a zambit trist, dorind ca acea clipa sa nu se sfarseasca niciodata.

Wow .... I'm speechless...So dupa primele cateva parti...adica dupa toate partile nu ma asteptam la un astfel de final...
Great master great..chiar asteptam dupa partea asta...si, desi nu ma asteptam sa se termine asa e masterpiece din puctul meu de vedere^_^

Just love it...

Hmmm...Foarte foarte foare foarte foare foarte foare reusit fic-ul...Aproape am plans...aproape mi s-a prelins o lacrima pe obraz...le-am simtit sentimentele...sfasietoare.In orice caz...nu ma asteptam la un astfel de sfarsit...A fost atat de interesant fic-ul, incat daca ar mai exista si o continuare as citi-o inontinuu...
Just love it ...love it love it love it love it.O_O