Daisy, Emma vrea o ciocolata

m-am hotarat sa mai pun un fic ^_^ Are 10 parti, dar numai patru sunt facute ... la acesta inca lucrez si deja nu mai am inspiratie -_-. Hope you'll like it

-Haide ... haide, vino! Se auzea incet o voce.
Acea voce rasuna intr-o camera destul de mare. Pe o noptiera se afla un ceas ce indica ora 01:00A.M. Incaperea era inundata de o lumina usoara si placuta. Jos, langa pat statea ghemuita o tanara. Statea cu capul pe pat si avea in jurul ei o gramada de reviste si ziare.
Deodata se aude zgomotul facut de o usa care tocmai fusese trantita. Tanara se ridica repede si iese din camera, iar in holul acelui apartament se intalneste cu un barbat. Era intuneric si nu reuseau sa se vada unul pe altul. Insa fata ia un pachet din mana acelui barbat ca si cand ar fi stiut de el.
Apoi, alergand ,se intoarce inapoi in camera, se aseaza pe pat , si incepe sa caute curioasa in acel pachet. In acest timp barbatul patrunde in camera. Cand il vede, tanara ia o perna de pe pat si o arunca in directia lui, spunand cu o voce foarte ridicata:
-Daisy ... nu mi-ai luat ciocolata.
-Mda, scuza-ma ... am uitat. A spus tanarul zambind usor.
Indignata, tanara i- a spus:
-Cum? .. Dar de ce crezi ca te-ai dus la magazin la ora asta? Ca sa imi aduci ciocolata, nu? Spunand acestea a mai aruncat cu o perna inspre tanar.
Barbatul s-a asezat pe pat si i-a spus:
-Eh ... dar nu stiam ca ai cinci ani.
Imbufnata, tanara si-a luat o perna si o patura si s-a asezat pe o canapea, spunand:
-Ba chiar am 20.
-Nu prea se vede ... si de ce te culci pe canapea?
-Pentru ca tu esti mai batran, domnule Daniel si trebuie sa te respect .. asa ca iti las tie patul ... dar nu si camera mea, sa sti.
Ridicand din sprancene, tanarul a adaugat:
-Asta asa este, mai ales ca acum ai si 5 ani, dar ce s-a intamplat cu Daisy? ... chiar imi place acea porecla.
Fata tocmai se pregatea sa arunce iar cu perna in el, cand a vazut o ciocolata in mana lui. Atunci s-a repezit langa el si sarutandu-l pe obraz i-a spus:
-Ti-a spus vreodata Emma, cat de mult te iubeste?
Razand, Daniel i-a spus:
-Da ... de trei ori pe zi imi spui ca ma iubesti si tot de trei ori ca ma urasti.
-Da, dar Daisy trebuie sa aiba grija de mine si nu se supara, nu?
-Daca spui tu ... desi este o responsabilitate destul de mare. A raspuns Daniel.
-Esti sigur ca iubita ta nu se supara ca locuim impreuna? L-a intrebat Emma serioasa.
-Da ... da. Acum vreau sa ma culc, bine? Apropo, ti-ai gasut vre-un loc de munca?
Uitandu-se cu dezamagire la gramada de ziare de pe jos, Emma i-a raspuns ca nu.
Daniel a privit-o cu blandete si i-a spus:
-Lasa ... te vei descurca ... vei mai cauta.
Emma i-a zambit si a lasat capul pe perna, inchizand ochii si soptind usor:
-Am sa mananc la micul dejun ciocolata.
A doua zi, de dimineata, cand Emma s-a trezit nu l-a gasit pe Daniel langa ea. S-a ridicat din pat si s-a privit cateva momente in oglinda, meditand asupra infatisarii sale: <>.
Cu zambetul pe buze, Emma s-a indreptat spre bucatarie:
-Neataaa!
-Neata! A salutat-o si Daniel, intinzandu-i o ceasca de cafea.
-Multumesc! Am sa mananc ciocolata ... nu am uitat de ea, dar pana atunci ma duc sa fac patul.
-De ce? A intrebat Daniel usor uimit. Tu nu faci niciodata patul meu.
-Pentru ca aseara nu am dormit in camera mea. A raspuns Emma, pe o voce usor vinovata.
-Bine. A raspuns Daniel zambind.
-Ma intorc repede pentru ca nu vreau sa mi se raceasca cafeaua. Sa nu te atingi de ea, Daisy.
Daniel i-a raspuns printr-un zambet larg.
Dupa ce a terminat de aranjat camera, Emma s-a indreptat alergand spre bucatarie si cand sa deschida usa a dat nas in nas cu Daniel. Cateva secunde mai tarziu s-a trezit s-a trezit pe jos impreuna du Daniel. Simtea o durere insuportabila in zona barbii si ceva umed pe fata. Emma a reusit sa se dea la o parte ... l-a privit cu teama pe Daniel, uitandu-se cu groaza la acesta, vazand ca avea gura plina de sange. Cu o voce tremurata a spus:
-Pardon ... ti-a cazut vre-un dinte?
Tanara s-a ridicat repede si a adaugat:
-Probabil iti trebuie niste ghiata ... sau mai bine as cere ajutorul cuiva ...
Spunand acestea, Emma a parasit apartamentul si s-a dus sa ciocaneasca la o usa oarecare. Spre surprinderea ei, i-a raspuns un barbat inalt, brunet cu ochiii verzi, ce parea foarte serios. Cand l-a vazut, tanara mai avea putin si isi pierdea cumpatul, dar a reusit in cele din urma sa vorbeasca:
-M-ma scuzati ... as avea nevoie de putin ajutor ... puteti veni un moment?
Cand a ajuns cu acel barbat la Daniel, acesta era in perfecta stareperfecta, tinandu-si doar mana in dreptul gurii. Cand a vazut-o pe Emma i-a spus:
-Nu era nevoie sa apelezi la nimeni ... m-am descurcat si singur, Emma.
Tanara l-a privit cu vinovatie , dupa care i-a spus necunoscutului:
-Imi pare foarte rau ca v-am deranjat ...
-Nu este nicio problema ... Emma. A spus barbatul cu o voce dulce. Incantat de cunostinta ... eu sunt Edward.
-Emma ... i-a raspuns tanara, nestiind cum sa reactioneze la atitudinea barbatului. Incantata.
Dupa ce a facut cunostinta si cu Daniel, Edward si-a luat la revedere si a plecat.
Imediat dupa asta, Daniel i-a spus Emmei cu un zambet siret:
-Oare cati ani are ... si crezi ca iti va putea face el rost de o slujba?
Emma l-a privit dezgustata si indreptandu-se spre camera ei i-a spus:
-Mda ... putin imi pasa ... te urasc, Daisy ... si vezi sa nu te atingi de cafeaua mea, da?

Ooo new fic from Puppy chan!! yey!
Sa vedem...tocmai l'am citit (doarstii ca de abia am asteptat)...inca un fic foarte original de la tine!E unul dintre cele mai originale pe care le'am citit. Seamana cu cartea pe care tocmai am citit'o^_^
Ce kawaii e Emma!
Sunt curioasa ce o sa se intample....*Continuareee*

Thx, ayu'chan *hug*^^

Dupa doua ore, Emma iese din camer a ei. Se duce in camera lui Daniel, dar nu il gaseste, asa ca il striga:
-Daniel, am gasit ceva pe net ... vezi ca plec sa...
Dar tanara se opreste cand vede ca Daniel nu se afla in casa, iar dupa cateva secunde incepe sa vorbeasca singura:
-Da ... bine ca ai plecat si nu ai spus ... as fi vrut sa te intreb daca ai ceva impotriva sa ma fac chelnerita ... PA! Spunand acestea, Emma tranteste usa de la intrare si pleaca.
Tanare iese din bloc si dupa 20 de minute de mers ajunge in fata unui restaurant foarte mare si impunator. <>
Fata se intoarce cu pasi apasati si se aseaza pe o banca din apropierea restaurantului. Dupa cateva minute de gandire, Emma se scoala brusc si se indreapta spre un loc anume. Dupa ce merge pe cateva stradute, ajunge in cele din urma in fata unui bloc. Urca cateva etaje si ajunge in dreptul usii pe care o cauta. Dupa ce ciocaneste sfioasa, ii raspunde o tanara blonda, cu o privire inocenta, ce de uita mirata la ea.
-Buna, Betsey. Ce mai faci? Spunand acestea, Emma intra in casa.
Tanara o priveste cu simpatie pe Emma, inchizand usa in urma ei si ii spune:
-Bine. Tu ce mai faci?
-Eu ... ca intotdeauna. Vroiam sa te intreb: ce ai zice daca ma fac chelnerita?
-Betsey a privit-o usor nehotarata, vazand ca Emma a luat-o asa, din scurt, dupa care i-a raspuns:
-De ce ma intrebi pe mine? Ar trebui sa il intrebi pe Daniel.
-Pai pentru ca tu esti prietena mea si pentru ca Daniel ... nu stiu unde este. I-a raspuns Emma, usor dezamagita.
-Mda ... bine ... atunci nu cred ca este o idee buna sa te faci chelnerita.
-Mersi mult ... mi-ai fost de mare ajutor. I-a spus Emma pe un ton ironic in timp ce o imbratisa.
-Nu ai pentru ce ... si atunci ce propui? I-a raspuns Betsey, neluand in seama sarcasmul Emmei.
-Propun sa vi cu mine sa mananc ceva ... nu mai pot de foame.
-Mie nu imi este foame. I-a spus Betsey uitandu-se la ea ca la un copil mic, fiind obisnuita cu comportamentul ei.
-Atunci trebuie sa ma duc acasa ... nici nu stiu daca este ceva de mancare ... mda ... probabil o ciocolata.
Spunand acestea, Emma a plecat pur si simplu. Stia ca Betsey nu s-a suparat pentru ca erau prietene foarte bune. In drum spre casa s-a gandit serios la ceea ce va face daca nu isi va gasi mai repede o slujba. Era foarte ingrijorata de lucrul acesta, asa ca nu si-a dat seama ca atunci cand a intrat in bloc a trecut pe landa Edward si ca acesta a salutat-o. Dar dupa cateva secunde l-a observat si l-a salutat:
-Scuza-ma ... ma ganeam la altceva ...buna!
-Nu este nicio problema ... se vede ca esti ingrijorata.
In momentul acela primul lucru care i-a venit in minte Emmei au fost cuvintele pe care i le-a spus Daniel: “crezi ca iti va putea face el rost de o slujba?”
-Da ... chiar ma gandeam ... la ... la o slujba. I-a raspuns Emma, parca nedandu-si seama de ceea ce spunea.
-Da? In ce domeniu? A intrebat-o Edward privind-o cu interes.
-Heh ... nu stiu ... nu conteaza ... trebuie sa plec. La revedere!
-La revedere! I-a spus si Edward, uimit dupa un asemenea raspuns.
Emma a urcat scarile in graba, vrand sa scape mai repede de Edward: <>
Cand a ajuns in dreptul usii, Emma a stat cateva momente pe ganduri, dupa care a intrat si s-a dus direct in cameara ei. Imediat dupa aceea a intrat dupa ea Daniel si a gasit-o stand pe pat, cu capul in perna.
-Ce faci? A intrebat-o el nepasator.
-Dorm! Unde ai fost? I-a raspuns Emma pe un ton acuzator.
Daniel si-a luat un scaun si s-a asezat in fata ei, privind-o intrebator, dupa care i-a raspuns:
-Cu Jessica.
-Jessica? A reactionat Emma surprinsa.
-Mda ... ai uitat ca eu am si eu prietena? I-a raspuns Daniel usor deranjat.
-Si de ce nu mi-ai spus?
Daniel s-a uitat cu o falsa compatimire la ea si i-a raspuns cu un zambet larg.
-Offf ... cu tine nu se poate discuta niciodata. I-a spus Emma, resemnandu-se. In fine ... vroiam sa iti spun ca am sa ma angajez la un restaurant si o sa devin chelnerita.
Ridicand din sprancene, Daniel i-a spus:
-Da? Si cu studiile superioare ce faci?
-Am asa ceva? A intrebat Emma razand.
-Din moment ce te gandesti sa ajungi chelnerita nu cred ca le ai nici pe cele elementare. I-a spus Daniel serios.
Oftand, Emma i-a zis:
-Mda .. deocamdata nu am ce sa fac cu studiile superioare, asa ca pana una alta ... chelnerita este bine.
-Atunci succes in cariera ta importanta. Iti doresc sa ai clienti de treaba, un sef ingaduitor, sa primesti muti bacsisi si sa nu fi nevoita sa vi tocmai dimineata acasa. I-a spus Daniel, pufnind in ras.
-Da, mersi mult pentru urari, Daisy ... foarte frumos din partea ta. I-a spus Emma deranjata.
-Chiar nu ai pentru ce. Pa-pa!
Spunand acestea, Daniel a parasit incaperea.

Sper sa va placa si asta >_<

Yey continuarea...
Chiar ma impresioneaza fic'ul tau Puppy-chan
Are asa un aer impunator..e bine realizat si original...
I really enjoy reading your stuff^_^
I'm really curious now...what's gonna happen...avand in vedere sfarsitul celuilalt, nu imi ramane decat sa astept..pentru ca oricat m'as gandi, avand in vedere imprevizibilitatea ta, nu stiu ce o sa se intample
So continua pleaseee....

And ...nu ai rezolvat inca partea cu autograful

Thx again ayu *hugs* ... cat despre autograf nu stiu cum sa fac -_-"

A doua zi, Emma s-a trezit foarte greu, gandindu-se la ce avea de facut si anume sa isi inceapa “cariera” de chelnerita.
Cand s-a sculat l-a gasit ca de obice, pe Daniel in bucatarie. Emma l-a salutat somnoroasa, iar Daniel i-a raspuns:
-Buna dinmineata! Sper ca ai dormit bine. Apropo ... s-ar putea ca astazi sa intarzii.
-De ce? A intrebat Emma trista.
-Pentru ca o sa raman sa lucrez peste program la servici. I-a raspuns Daniel cu un zambet fortat.
-Atunci succes! I-a raspuns tanara vrand sa para nepasatoare, dar in glasul ei se distingea o urma de vinovatie.
-Oricum cred ca tu vei avea mai mula nevoie de succes decat mine. I-a raspuns Daniel.
-Mda ... atunci sper ca macar tu sa o duci mai bine. I-a spus Emma cu sarcasm.
In cele din urma Emma a pornit spre viitorul ei loc de munca. Afara ploua torential asa ca a pierdut destul de mult timp pe drum. Cand a intrat in restaurant au trecut-o toti fiorii cand a vazut cat de elegant si select era , cat de bine erau puse toate lucrurile la punct si ca la mese se aflau doar clienti distinsi.
Dupa indelungi cautari, Emma a reusit sa gaseasca persoana potrivita, care a condus-o in biroul patronului. Spre surprinderea ei, atunci cand a intrat in birou a observat ca incaperea nu era ingrijita si nici demna de un patron al unui restaurant atat de select. In plus tanara a ramas dezgustata cand a vazut ca persoana care a intampinat-o era un barbat destul de in varsta, mustacios si nu tocmai aratos: purta un sacou ponosit si vechi, care abia reusea sa ii cuprinda corpul foarte voluminos si raspandea imprejur un miros puternic de transpiratie si tigari. Barbatul a salutat-o pe o voce ragusita, iar Emma prinvind-ul cu nesiguranta i-a raspuns sfioasa:
-B- buna ziua!
-Deci dumneavoastra vreti sa ocupati noul post de chelnerita. Incantat sa va cunosc. A adaugat barbatul, dand mana cu Emma, dar tanara si-a retras-o repede, observand cu groaza ca el avea mana umeda. Dupa ce au discutat timp de o jumatate de ora probleme legate de angajare, Emmei i-a fost oferit postul. Tanara s-a ridicat pentru a pleca, dar barbatul i-a spus:
-Ati mai putea sta cateva minute?
-De ce? A intrebat Emma uimita.
-Pentru a-l cunoaste pe patronul restaurantului.
Tanara l-a privit foarte surprinsa, dar in acelasi timp bucuroasa, dandu-si seama ca mai exista o speranta ca acel om sa nu fie seful ei.
-Da, desigur ... nu dumneavoastra sunteti patronul?
-Nu, eu sunt ca un asociat si am grija de acest restaurent, deoarece adevaratul patron este ocupat cu alte afaceri mult mai importante.
-Ahaa ... a afirmat Emma placut surprinsa.
In cele din urma patronul a sosit. Cand l-a vazut, Emma a ramas cu gura cascata: <>
Tanara s-a holbat la el, nevenindu-i sa creada, sperand ca totul era doar un vis. L-ar fi preferat mai degraba pe mosuletul burtos, decat pe vecinul ei, pe care din motive, nici de ea cunoscute, nu il suporta deloc. Edward a salutat-o si ca de obicei s-a purtat foarte bine. L-a inceput s-a aratat foarte surprins, dar a recunoscut ca ii face placere sa o aiba pe Emma ca angajata.
Dupa ce au discutat cateva momente, Emma s-a bucurat extrem de mult, deoarece urma sa plece si astefel scapa de Edward, dar din nefericire ea a uitat ca erau vecini si a ramas profund dezamagita cand Edward s-a oferit sa o conduca acasa.
Cei doi s-au dus acasa cu masina lui Edward. Pe drum Emma s-a simtit foarte inconfortabil, iar de fiecare data cand Edward incerca sa deschida o conversatie, tanare se pierdea si il privea uimita, gandindu-se ca Daisy de fapt a blestemat-o in loc sa ii ureze succes.
Cand au intrat in bloc, Emma devenea din ce in ce mai agitata cu fiecare treapta pe care o urca, gandindu-se la felul in care sa isi ia la revedere de la Edward. In cele din urma, cand au ajuns in fata apartamentului Emmei, tanara i-a spus:
-Iti multumesc mult pentru ca m-ai adus.
-Cu placere. Imi ramai datoare cu o cina in oras. I-a raspuns Edward, privind-o lung.
Cand l-a auzit, Emma a ramas stupefiata si nu a reusit sa mai scoata niciun sunet. Dupa cateva secunde de tarcere, tanara a dat usor din cap, miscandu-si mana in semn de la revedere si a intrat in casa.
Dupa aceea a incuiat repede usa cu cheia si s-a lasat usor jos pe podea, ca si cand tocmai ar fi scapat de un mare pericol. Tanara inca isi tragea rasuflarea, cand si-a facut aparitia Daniel. Acesta s-a apropiat de ea si dupa ce a privit-o pentru cateva momente uimit, s-a aplecat si a intrebat-o:
-Ce ai?
Emma nu i-a raspuns nimic, ci privea in gol, dar dupa cateva secunde l-a privit pe Daniel cu o expresie copilaroasa pe chip, razand prosteste si i-a spus:
-Daisy ... ce spui daca ma fac vanzatoare?

Partea asta chiar este scurta O_< gomen v_v

Woooah o noua parte !! super supeerrr.
Ca de obicei le fac imprevizibile si captivante...
Deci de'abia astept sa vad ce se mai intampla...sunt super curioasa...
Ceva ii da un aer mai vechi si distins fic'ului nu stiu de ce....probabil doar imaginatia mea e de vina

Sper sa vina continuarea cat mai repede.....
Cand astept continurea de la fic'ul tau ma simt ca si cum asastepta continuarea de la Naruto ^_^

Wah ... arigatou @_@ ...

Emma nu i-a raspuns nimic, ci privea in gol, dar dupa cateva secunde l-a privit pe Daniel cu o expresie copilaroasa pe chip, razand prosteste si i-a spus:
-Daisy ... ce spui daca ma fac vanzatoare?
Daniel s-a uitat ingrijorat la ea, dupa care a vrut sa o ajute sa se ridice, dar Emma a intrebat:
-Tu nu trebuia sa intarzii?
-Ba da, dar ce mai conteaza ... oricum tu ai fost cea care a intarziat mai mult ca mine.
-Da? A intrebat Emma surprinsa.
Daniel a privit-o neincrezator, dupa care i-a spus serios:
-Ce s-a intamplat?
Tanara i-a povestiti intreaga aventura prin care a trecut si dupa ce a terminat s-a uitat ingrijorata la el. De data aceasta Daniel a fost cel care a inceput sa rada, neluand in seama ingrijorarea fetei.
-Gata! I-a spus Emma pe o voce joasa, lasand privirea in pamant.
Daniel a incetat cand a vazut ca tanara s-a intristat si a devenit iar serios. Dar cand Emma a ridicat privirea a inceput sa rada si mai rau.
Tanara s-a ridicat si uitandu-se cu dezaprobare la el a plecat, spunandu-i:
-Esti insuportabil, Daniel.
In dimineata celei de-a doua zi, Emma nu a vorbit deloc cu Daniel si a plecat foarte repede la servici in mod preventiv, gandindu-se ca nu cumva sa se intalneasca cu Edward.
Cand a ajuns la restaurant, pentru a se apuca de lucru a fost nevoita sa isi prinda parul intr-un coc si sa se imbrace cu o uniforma neagra. Tanara nu a avut nimic impotriva. Singurul lucru pe care l-a facut in plus a fost sa isi ia unul dintre pixulrile sale pentru a lua comenzi si sa isi ascunda intr-unul dintre buzunare un pachet de guma de mestecat (>_>”)
Spre fericirea ei, Emma nu a avut multi clienti de dimineata, dar mai tarziu a fost nevoita sa suporte un copilas de patru ani.
Tanara s-a dus sa ia comanda de la masa unde se afla acel copil impreuna cu mama sa. In timp ce scria pe carnetelul ei, baietelul se tot uita la ea, gesticuland si scotand zgomote numai de el stiute. Emma l-a privit usor deranjata si i-a zambit, dar in momentul acela copilul a scos un sunet strident si a inceput sa planga. Mama acestuia s-a ridicat repede si l-a luat in brate pentru a-l linisti. Emma s-a apropiat usor de ei, dar cand a facut-o baietelul i-a smuls pixul din mana. Mama copilului a rugat-oi pe Emma sa ii lase pixul, iar tanara neavand ca sa faca, a cedat.
Cand s-a intors cu comanda la acea masa, a reusit cu greu sa isi recupereze pixul, care pe deasupra era plin de saliva, dar cu mare scarba, Emma a reusit sa il curete si sa isi vada de treaba in continuare.
Urmatorul client a fost un om de afaceri , care find ocupat cu diferite documente abia a reusit sa dea comanda. Dar inaininte ca Emma sa sa se indeparteze de masa sa, barbatul i-a spus:
-Ma scuzati, aveti cumva un pix?
"Sper ca pixul meu nu trebuie sa treaca pe la toti clientii care intra in acest restaurant" si-a spus Emma deranjata, in timp ce ii inmana pixul barbatului. Dar nici nu s-a intors bine pentru a pleca, ca l-a auzit pe barbat spunand pe un ton ridicat:
-Este roz!?
-Si ce? I-a spus Emma nepasatoare.
Indgnat, barbatul a zis:
-Ca sa stiti si dumneavoastra, eu nu pot sa scriu cu alta culoare in afara de albastru.
-Da ... si puteati si dumneavoastra sa vedeti ca pixul este roz, dar imi pare rau ca ati observat acest lucru tocmai cand ati inceput sa scrieti.
Spunand acestea Emma a plecat. Cand barbatul trebuia sa plece tanara s-a intors pentru a-l intreba daca mai are nevoie de ceva ,iar acesta i-a spus:
-As vrea sa cumpar un pachet de guma.
-Nu se vinde asa ceva aici. I-a spus Emma, privindu-l cu interes pentru a-i observa reactia.
-Dar vad ca dumneavoastra mestecati.
Emma a ramas uimita la o asemeanea replica si i-a spus revoltata:
-In primul rand asta este ceva care tine doar de mine si in al doilea rand este din pachetul meu. Dar daca doriti va pot imprumuta, insa nu am cu aroma de hartie sau pasta de pix, ci doar cu zmeura. Ah si pe deasupra este guma care coloreaza .
Spunand asta, Emma a scos limba, pentru a-i demonstra adevarul clientului, actionand intr-un mod parca involuntar.
Insa imediat si-a dat seama de gafa pe care a facut-o, inrosindu-se toata si si-a pus repede mainile la gura. Barbatul a privit-o cu dispret, dupa care a plecat pur si simplu.
Timpul pe care l-a mai petrecut la servici a trecut foarte greu, dar din fericire nu s-a mai intamplat nimic deosebit pe langa faptul ca Emma era ingrijorata ca nu cumva acel barbat sa faca o reclamatie impotriva ei..
In cele din urma, la miezul noptii, Emma a reusit sa scape de servici. Atunci cand s-a intors acasa abia reusea sa nimereasca treptele din cauza oboselii. Cand a ajuns in fata usii, dupa ce a ciocanit de cateva ori a vazut ca Daniel nu raspunde. Observand ca nu e nimic de facut, Emma s-a asezat in fata usii, rezemandu-se de aceasta: << Probabil este cu Jessica ... iar eu nu am chei si nici nu mi-am luat telefonul ... >>. Si-a spus Emma incercand sa gaseasca o solutie pentru a intra in casa.
In acel moment Emma l-a vazut pe Edward, care tocmai urca scarile pentru a se duce acasa << ... sau poate il rog pe el sa ma primeasca ... minunata idee >>
Cand a vazut-o pe Emma, Edward s-a uitat putin uimit la ea, dupa care s-a dus langa ea. Emma l-a salutat, sperand ca asa va scapa mai repede de el:
-Neata!
-Da ... este deja dimineata. Am avut mult de lucru si nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. A spus Edward, asezandu-se jos, in fata Emmei.
-Acum te-ai intors acasa? A adaugat Edward.
-Da. A spus Emma oftand.
-Si cum a fost prima zi la noul tau servici? A intrebat Edward, uitandu-se fix la Emma.
-Eh ... ca orice inceput ... destul de rau. I-a spus Emma fara sa il priveasca. << Nu ai de gand sa pleci odata? >>
-Sunt sigur ca te vei descurca. I-a spus Edward pe o voce din ce in ce mai joasa.
-Mda ... sper. Si acum vad ca Daisy nu raspunde. A spus Emma lasandu-si capul pe genunchi.
Batbatul nu a raspuns. Tanara a ridicat usor capul, iar in acel moment l-a simtit pe Edward mai aproape de ea ca niciodata. Emma ii putea simti parfumul amarui, dar in acelasi timp placut. A incercat sa se indeparteze, dar spatiul nu ii permitea, asa ca nu a reusit decat sa se lipeasca de usa.
Edward a observat reactia ei si s-a oprit la o distanta de cativa milimetri de buzele Emmei. Apoi, usor s-a apropiat de obrazul ei. Pe Emma au trecut-o fiorii cand a simtit atingerea lui Edward si respiratia lui pe gatul ei. Edward i-a soptit la ureche:
-Noapte buna. Dupa care s-a ridicat si a plecat.
Emma s-a ridicat dupa ce a plecat Edward. Oboseala ii trecuse si se simtea mai treaza ca niciodata. A batut foarte tare in usa sperand ca Daniel ii va raspunde si asa a fost: in cele din urma Daniel s-a aratat foarte somnoros in fata usii.
Emma a intrat ca o furtuna in casa, fiind foarte nervoasa si i s-a adresat lui Daniel pe un ton foarte ridicat:
-Daniel, de ce nu raspunzi mai devreme? Vrei sa stau pe-afara?
-Nu m-ar deranja. I-a raspuns Daniel cascand
-Daisy! A exclamat Emma pe un ton strident, incepand sa se enerveze si mai tare.
-Ce? A intrebat-o barbatul, incruntat.
-Nimic. A spus Emma oftand.
Dupa aceea tanara s-a calmat si a zambit, imbratisand-ul pe Daniel.

nu imi pot da seama de ce nu am postat aici mai devreme avand in vedere ca am citit capitolul exact in ziua in care l'ai postat..hehe
Foarte funny prima zi a Emmei la noul servici...imi place de ea, e foarte girl'ish...guma de mestecat cu aroma de zmeura (yummy), pix roz (hehe)
As fii vrut intr'adevar sa vad un business man care sa semneze din greseala niste acte cu un pix roz...cred ca m'as fii tavalit pe jos de ras..LOL
Yey I hope that the new chapter will come soon ^_^